RevistaAcasa.md | Vocile Curajului: Cătălin Josan & Pasha Parfeni. Interviu pentru revista ACASĂ

0
19

Este lucru știut că Pasha Parfeni și Cătălin Josan sunt printre foarte puținele nume din muzica din Moldova care nu au tăcut atunci când oamenii acestei țări au avut nevoie de susținerea artiștilor lor. Mulți spun că voi sunteți printre cei care ați mobilizat și ați dat speranță lumii în cele mai grele momente din recenta și tulultoasa istorie a Moldovei. Iar prețul curajului vostru l-am observat cu toții: ați fost excluși din multe concerte mari, vi s-au închis multe uși și ați devenit practic incomozi pentru oricine era din anturajul guvernării. Mulți în locul vostru s-ar teme. Vouă nu vă este frică?

Cătălin: Nu poate să-ți fie frică atunci când ești de partea poporului tău. Uitați-vă la gestul lui Pasha de Ziua Independenței, când guvernarea a ținut poporul după gard, ca pe niște animale în grajd, iar „mai marii” stăteau în loje VIP, cu ditamai paradă militară doar pentru ochii și orgoliul lor. Pasha a urcat pe scena din Piața Marii Adunări Naționale cu un tricou pe care scria „Nu Plaha”. A fost o palmă zdravănă pentru guvernare, una pe care lumea ardea să le-o dea cineva. Pasha a făcut-o. El a ales să fie de partea oamenilor, și nu de partea celor care azi sunt la putere, iar mâine, cel mai probabil, vor fi la pușcărie. Da, multe uși s-au închis, dar și mai multe s-au deschis. Iar acolo am descoperit adevărați patrioți ai acestei țări.

Pasha: După pozna mea cu tricoul, guvernarea se temea și de Cătălin. Urma sărbătoarea dedicată Limbii Române. Cătălin Josan, evident, era invitat special în acel concert din Piața Marii Adunări Naționale. Cu doar câteva ore înainte de concert, el a aflat că a fost exclus. Cătălin nu a tăcut și a zis că va veni să dea un recital de suflet, pentru oameni, la bustul lui Eminescu din Parcul Central din Chișinău. În nici două ore, parcul a fost plin. Eu l-am văzut pe Cătălin când intra în parc dinspre monumentul lui Ștefan cel Mare. Lumea se ridica de pe bănci și îl aplauda și mergea după el. Era atâta lume! În acel moment, mă simțeam atât de mândru că avem așa artiști. Era pe înserate și nu ne vedeam – noroc de cele vreo 5-7 camere ale presei, care au inclus reflectoarele și au improvizat o sursă de lumină. A urmat un concert atât de sufletist, cu cântece patriotice, exact ca pe timpurile pe când era cenaculul Flacăra. Când un artist reușește să ajungă direct la inimile oamenilor, fără scene sofisticate, fără nimic altceva decât vocea lui și o chitară, atunci înțelegi că anume acela e un adevărat artist al poporului. Iar un artist al oamenilor nu trebuie să aibă frică decât de Dumnezeu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here